Propunem o abordare metodologică care se înscrie în a treia generație de politici de știință-tehnologie-inovare, sprijinind schimbările transformative (Schot & Steinmueller 2018) și care ia în considerare principiile moderne de planificare strategică în domeniul C&I: 1) abordarea strategică, teritorială și pliată pe provocări specifice, 2) combinarea metodelor de planificare de tip jos în sus cu cele de sus în jos și 3) reflexivitate prin încorporarea unui sistem de monitorizare și evaluare (Foray et al. 2012; McCann 2015). Totodată, încorporăm noile tendințe: 1) cea a „a politicilor orientate către o misiune”, cu scopul de a rezolva principalele provocări prin politici publice sistemice și exploatarea cunoștințelor, tehnologiilor noi (Mazzucato 2018); 2) cea a „C&I responsabile” (Timmermans et al. 2020), care ia în considerare efectele și impactul asupra mediului și societății, dar și nevoile și valorile comunității.